INUZITÁT, -Ă, inuzitați, -te, adj. (Rar) Care nu este întrebuințat, care nu se folosește; neîntrebuințat, neuzitat. – Din fr. inusité, lat. inusitatus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INUZITÁT, -Ă adj. (Rar) Care nu se folosește, nu se întrebuințează; neobișnuit; neuzitat. [Cf. fr. inusité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INUZITÁT, -Ă adj. care nu se folosește; neobișnuit; neuzitat. (< fr. inusité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INUZITÁT adj. v. nefolosit, neîntrebuințat, neutilizat, neuzitat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inuzitat ≠ uzitat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inuzitát adj. m. (sil. mf. in-), pl. inuzitáți; f. sg. inuzitátă, pl. inuzitáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inuzitát, -ă adj. (lat. in-usitatus). Care nu e uzitat, neîntrebuințat, neobișnuit: vorbe inuzitate astăzĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink