8 definiții pentru «inutil»   declinări

INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba. – Din fr. inutile, lat. inutilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INUTÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este util; nefolositor. 2) și adverbial Care nu are nici un rost; zadarnic. Conversație ~ă. [Sil. in-u-] /<fr. inutile, lat. inutilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INUTIL, -Ă adj. Nefolositor, netrebuincios. ♦ De prisos, zadarnic. [Cf. lat. inutilis, it. inutile, fr. inutile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INUTÍL, -Ă adj. nefolositor, netrebuincios. ◊ de prisos, zadarnic. (< fr. inutile, lat. inutilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INUTÍL adj., adv. 1. adj. v. zadarnic. 2. adv. v. degeaba. 3. adj. nenecesar, netrebuincios, neutil, (livr.) redundant, superfluu, (fig.) parazit, parazitar. (Detalii ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inutil ≠ folositor, necesar, util
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inutíl adj. m. (sil. mf. in-) util
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inútil, -ă adj. (lat. in-útilis). Nefolositor, care nu e util: om, lucru inutil. Adv. Fără folos. – Fals inutíl (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink