INUMÁN, -Ă, inumani, -e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporții monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumanus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INUMÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este uman; neuman; neomenos. 2) Care nu este caracteristic pentru oameni; neomenesc. [Sil. in-u-] /<fr. inhumain, lat. inhumanus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INUMÁN, -Ă adj. 1. Neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. Care nu este caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. [Cf. it. inumane, lat. inhumanus, fr. inhumain].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INUMÁN, -Ă adj. 1. neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. care nu e caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. (< fr. inhumain, lat. inhumanus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INUMÁN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inuman ≠ uman
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inumán adj. m. (sil. mf. in-) uman
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inumán, -ă adj. (lat. in-humanus). Lipsit de umanitate, neomenos, barbar: sclavia e o instituțiune inumană. Adv. În mod inuman: a te purta inuman cu captiviĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink