INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTUITÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial (despre gânduri, idei, acțiuni etc.) Care este bazat pe intuiție; făcut prin intuiție. [Sil. -tu-i-] /<fr. intuitif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTUITÍV, -Ă adj. Bazat pe (făcut prin) intuiție. ◊ Metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pron. -tu-i-. / cf. it. intuitivo, fr. intuitif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTUITÍV, -Ă adj. (despre cunoaștere, gândire) care procedează prin intuiție. ◊ metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. (< fr. intuitif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intuitív adj. m. (sil. -tu-i-), pl. intuitívi; f. sg. intuitívă, pl. intuitíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intuitív, -ă adj. (fr. intuitif, d. lat. intúitus, part. d. in-tuéri și tuéri, a privi. V. tutor). Care se pricepe pin [!] intuițiune: învățămînt intuitiv. Adv. Pin intuițiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink