INTUBÁ, intubez, vb. I. Tranz. (Med.) A supune un bolnav acțiunii de intubație. – Din fr. intuber.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTUBÁ vb. I. tr. (Med.) A supune unei intubații. [Cf. it. intubare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTUBÁ vb. tr. (med.) a introduce (medicamente, mâncare etc.) cu ajutorul unui tub. (< fr. intuber, it. intubare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
intubá vb., ind. prez. 3 sg. intúbă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
intubá vb. I (med.) A introduce în organism (medicamente, mâncare) cu ajutorul unui tub ◊ „[Omul] a fost introdus într-un plămân artificial, i s-au intubat lichide calde în stomac și, treptat, inima pacientului a început să bată.” R.l. 22 I 77 p. 6 (din in- + tub + -a; cf. it. intubare; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink