INTRÁDĂ, intrade, s. f. Introducere în ritm de marș a unei compoziții muzicale în sec. XVI-XVII; p. gener. scurtă uvertură. – Din it. entrata, germ. Intrade, engl. intrada..
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. intrată (după def. din DN) - LauraGellner

INTRÁDĂ s.f. 1. Parte introductivă a unei compoziții muzicale ciclice. 2. Trecerea de la un număr la altul la dans. [Var. intrată s.f. / < it. intrata – apariție, intrare în scenă, cf. germ. Intrade].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRÁDĂ s. f. elem. entrată.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intrádă s. f., pl. intráde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. intrată (după def. din DN) - LauraGellner

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

intrada (cuv. în it. veche „intrare”) 1. Piesă festivă în ritm de marș*, scrisă în stil omofon (v. omofonie) și care, în sec. 16-17, servea drept introducere unor opere*, oratorii* sau deschidea banchetele, balurile, procesiunile. A fost cultivată în Italia, Franța, Anglia și, cu timpul, s-a constituit în piesă independentă (vezi culegerea de 28 de i. a lui Alessandro Orologio, 1597). 2. Componentă a suitei* de dansuri a școlii germ. de la începutul sec. 17. E de obicei plasată la începutul lucrării V. simfonia (II). 3. În sec. 18 și începutul celui următor, termenul a continuat să fie folosit sporadic pentru a desemna scurte uverturi*: Gluck, Alcesta; Mozart, Bastien și Bastienne; Beethoven, Bătălia de la Vittoria. Sin.: it. entrata; echiv. sp. entrada; germ. Intrade, Eingang; fr. entrée*.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink