INTONAȚIONÁL, -Ă, intonaționali, -e, adj. Referitor la intonație. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. intonational.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTONAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de intonație; propriu intonației. /<germ. intonational
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTONAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la intonație. [Pron. -ți-o-. / < germ. intonational].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTONAȚIONÁL, -Ă adj. referitor la intonație. (< germ. intonational)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intonaționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. intonaționáli; f. sg. intonaționálă, pl. intonaționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink