INTOLERÁNT, -Ă, intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor, netolerant. – Din fr. intolérant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este tolerant; neîngăduitor. /<fr. intolérant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁNT, -Ă adj. Neîngăduitor. [Cf. fr. intolérant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁNT, -Ă adj. 1. care nu respectă libertatea de gândire, care nu suportă altă credință, religie decât a sa; fanatic. 2. (despre organism) care nu suportă (un medicament). (< fr. intolérant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁNT adj. v. neîngăduitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Intolerant ≠ tolerant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intoleránt adj. m. tolerant
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intoleránt, -ă adj. (lat. in-tólerans, -ántis). Care nu tolerează gusturile, dorințele, opiniunile, credințele altuĭa: om, caracter intolerant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink