INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTIMIDÁ ~éz tranz. A face să se intimideze. /<fr. intimider
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INTIMIDÁ mă ~éz intranz. A deveni timid; a fi cuprins de un sentiment de rușine, de jenă; a se sfii; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<fr. intimider
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTIMIDÁ vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. (< fr. intimider)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTIMIDÁ vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) intimida ≠ a (se) îmbărbăta, a (se) încumeta, a îndrăzni, a (se) încuraja
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intimidá vb., ind. prez. 1 sg. intimidéz, 3 sg. și pl. intimideáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intimidéz v. tr. (fr. intimider, d. timide, timid). Inspir frică (dar nu așa de mult cum se înțelege pin [!] înfricoșez): copiiĭ s´aŭ intimidat cînd aŭ văzut fața serioasă a profesoruluĭ lor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink