INTERVIEVÁT, -Ă adj., s. m. f. (persoană) căreia i se ia un interviu. (< fr. interviewé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intervievát s. m., adj. m., pl. intervieváți; f. sg. intervievátă, pl. intervieváte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTERVIEVÁ ~éz tranz. A supune unui interviu. [Sil. -vi-e-va] /<fr. interviewer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERVIEVÁ vb. I. tr. A lua cuiva un interviu; a intervia. [Pron. -vi-e-. / cf. fr. interviewer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERVIEVÁ vb. tr. a lua cuiva un interviu. (< fr. interviewer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intervievá vb. (sil. -vi-e-), ind. prez. 1 sg. intervievéz, 3 sg. și pl. intervieveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intervievéz v. tr. (d. interviev). Am un interviev cu cineva ca să-ĭ cer părerea: un redactor l-a intervievat pe ministru. – Se scrie și -iewéz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink