INTERVERTÍRE, intervertiri, s. f. Acțiunea de a interverti și rezultatul ei. – V. interverti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERVERTÍRE s.f. Acțiunea de a interverti și rezultatul ei; interversiune, răsturnare. [< interverti].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERVERTÍRE s. v. inversare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intervertíre s. f., g.-d. art. intervertírii; pl. intervertíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERVERTÍ, intervetesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTERVERTÍ ~ésc tranz. (elementele unei serii, ale unui tot etc.) A schimba inversând ordinea inițială, punând un element în locul altuia. /<fr. intervertir, lat. intervertere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERVERTÍ vb. IV. tr. A răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. [P.i. -tesc. / < fr. intervertir, cf. lat. intervertere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERVERTÍ vb. tr. a răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. (< fr. intervertir, lat. intervertere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERVERTÍ vb. v. inversa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intervertí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervertésc, imperf. 3 sg. interverteá; conj. prez. 3 sg. și pl. interverteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intervertésc v. tr. (lat. inter-vértere. V. con-vertesc, în-vîrtesc). Schimb (răstorn) ordinea lucrurilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink