INTERSECTÁRE, intersectări, s. f. Acțiunea de a (se) intersecta. – V. intersecta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERSECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) intersecta. [< intersecta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERSECTÁRE s. v. întretăiere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intersectáre s. f., pl. intersectări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a se întretăia, a se încrucișa. ◊ Tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. – Din fr. intersecter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTERSECTÁ ~éz tranz. A tăia de-a curmezișul; a întretăia. /Din intersecție
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INTERSECTÁ se ~eáză intranz. (despre drumuri, linii, suprafețe etc.) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucișa; a se întretăia. / Din intersecție
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERSECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întretăia. [< fr. intersecter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERSECTÁ vb. tr., refl. a (se) întretăia. (< fr. intersecter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERSECTÁ vb. v. întretăia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intersectá vb., ind. prez. 1 sg. intersectéz, 3 sg. și pl. intersecteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink