INTERSÉCȚIE, intersecții, s. f. 1. Loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTERSÉCȚIE ~i f. Loc de întâlnire a două suprafețe, drumuri, linii; întretăiere; încrucișare. [G.-D. intersecției; Sil. -ți-e] /<fr. intersection, lat. intersectio, ~onis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTERSÉCȚIE s.f. Întretăiere; punct, loc de întretăiere. ♦ Loc de întâlnire sau de încrucișare a două sau mai multor drumuri publice, indiferent de unghiurile pe care le fac axele lor. ♦ (Mat.) Punctele comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. [Gen. -iei, var. intersecțiune s.f. / cf. fr. intersection, lat. intersectio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTERSÉCȚIE s. f. 1. încrucișare de drumuri publice; întretăiere. 2. (mat.) mulțimea punctelor comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. ◊ operație care asociază la două sau mai multe mulțimi date mulțimea elementelor comune tuturor mulțimilor date. (< fr. intersection, lat. intersectio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTERSÉCȚIE s. v. răspântie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
intersécție s. f., pl. intersécții
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*intersecțiúne f. (lat. inter-séctio, -ónis. V. secțiune). Geom. Punctu unde doŭă liniĭ, doŭă planurĭ, doŭă solide se taĭe. – Și -écție.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși la intersecție expr. a avea o întîlnire.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink