INTERPOLÁȚIE, interpolații, s. f. (Rar) Interpolare. [Var.: interpolațiúne s. f.] – Din fr. interpolation, lat. interpolatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERPOLÁȚIE ~i f. Porțiune (cuvinte, fraze, fragmente etc.) introdusă într-un text în vederea explicării sau completării lui. /<fr. interpolation, lat. interpolatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. interpolațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

INTERPOLÁȚIE s.f. Interpolare. [Gen. -iei, var. interpolațiune s.f. / cf. fr. interpolation, lat. interpolatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERPOLÁȚIE s. f. interpolare. (< fr. interpolation, lat. interpolatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERPOLÁȚIE s. v. interpolare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. interpolațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

interpoláție s. f. (sil. -ți-e), art. interpoláția (sil. -ți-a), g.-d. art. interpoláției; pl. interpoláții, art. interpoláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. interpolațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

*interpolațiúne f. (lat. inter-polátio, -ónis). Acțiunea de a interpola. Ceĭa ce s´a interpolat: interpolațiunile-s numeroase în textele vechĭ. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink