INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Biol.) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEROCEPTÓR ~i m. fiziol. Terminație nervoasă senzitivă, localizată în organele interne. /<fr. intérocepteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEROCEPTÓR s. m. terminație nervoasă sensitivă care primește stimulii activității interne, în special viscerale. (< fr. intéroscepteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

interoceptór s. m., pl. interoceptóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink