INTERNÁT, internate, s. n. 1. Așezământ școlar în care elevii primesc locuință și întreținere. 2. Stagiu de practică efectuat în spitale și în clinici de studenții în medicină din ultimii ani. – Din fr. internat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERNÁT ~e n. 1) Școală în care elevii sunt asigurați cu locuință și hrană. 2) Practică efectuată de studenții de la instituțiile de medicină (într-un spital sau într-o clinică) în ultimii ani de studii. /<fr. internat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERNÁT s.n. Instituție școlară în care locuiesc și iau masa elevi; situația unui elev intern. ♦ Funcția unui medic angajat prin concurs sau a unui student în medicină care face practică la un spital și are și locuința acolo. [Cf. fr. internat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERNÁT s. n. 1. instituție anexă a unei școli care asigură elevilor locuință și masă. 2. stagiu de pregătire a studenților în medicină în practică retribuită în clinică sau spital. (< fr. internat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

internát s. n., pl. internáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*internát n., pl. e (d. intern, fr. internat). Starea unuĭ elev intern saŭ unuĭ student în medicină intern. Școală în care eleviĭ îs internĭ. Funcțiunea de student în medicină intern.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERNÁ, internez, vb. I. Tranz. 1. A instala un bolnav într-un spital pentru tratament; a spitaliza. ◊ Refl. S-a internat pentru operație. 2. A sili pe cineva să stea (închis) într-un ospiciu, într-o școală de corecție, într-un lagăr etc., pentru a-l ține sub supraveghere, pentru a-l reeduca etc. – Din fr. interner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTERNÁ ~éz tranz. 1) (bolnavi, accidentați, răniți) A instala în spital pentru tratament medical; a spitaliza. 2) (persoane) A închide într-un ospiciu sau într-un loc de detenție, pentru a ține sub supraveghere sau pentru reeducație; a izola de societate. /<fr. interner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERNÁ vb. I. tr. 1. A instala în spital (un bolnav) pentru tratament. 2. A închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc. pentru a fi ținut sub supraveghere. [< fr. interner, it. internare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERNÁ vb. I. tr., refl. a (se) instala în spital pentru tratament sau operație. II. tr. 1. a încredința unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică. 2. a închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere. (< fr. /s'/interner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERNÁ vb. v. spitaliza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

interná vb., ind. prez. 1 sg. internéz, 3 sg. și pl. interneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*internéz v. tr. (d. intern; fr. interner). Pun un elev intern în școală, un captiv în închisoare saŭ un nebun în spital.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink