INTERIORIZÁRE, interiorizări, s. f. Acțiunea de a (se) interioriza și rezultatul ei. [Pr.: -ri-o-] – V. interioriza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERIORIZÁRE s.f. Faptul, acțiunea de a (se) interioriza. [< interioriza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERIORIZÁ, interiorizez, vb. I. 1. Tranz. A reflecta în conștiință, prin prisma propriei sensibilități, fenomene ale realității exterioare. 2. Refl. A-și înăbuși manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. intérioriser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTERIORIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se interiorizeze. 2) (stări sufletești, sentimente, emoții etc.) A face să nu se manifeste în exterior; a reține. [Sil. -ri-o-] /<fr. intérieuriser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INTERIORIZÁ se ~eáză intranz. (despre fenomene exterioare) A se reflecta în conștiință. [Sil. -ri-o-] /<fr. intérieuriser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERIORIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A reflecta în conștiință unele fenomene exterioare. 2. A-și înăbuși manifestările exterioare; a face să prevaleze viața interioară; a se refugia în trăiri interioare. [Pron. -ri-o-. / < fr. intérieuriser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERIORIZÁ vb. I. tr. a reflecta în conștiință unele fenomene ale realității. II. refl. a-și înăbuși manifestările exterioare; a face să prevaleze viața interioară; a se refugia în trăiri interioare. (< fr. intérieuriser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

interiorizá vb., ind. prez. 1 sg. interiorizéz, 3 sg. și pl. interiorizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink