INTERFERÁ, pers. 3 interferează, vb. I. Intranz. (Despre mișcări vibratorii) A se suprapune compunându-și efectele, a produce fenomenul interferenței; p. gener. a se suprapune, a se încrucișa, a se combina. – Din fr. interférer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTERFERÁ pers 3 ~eáză intranz. (despre unde) A produce interferență. /<fr. interférer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERFERÁ vb. I. 1. intr. (Fiz.; mai ales despre unde) A produce interferență, a se suprapune. 2. A se întâlni, a se încrucișa. [P.i. 3 -rează. / < fr. interférer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERFERÁ vb. I. intr. (fiz.; despre unde) a produce interferență, a se suprapune. II. intr., refl. a se încrucișa, a se întâlni. (< fr. interférer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERFERÁ vb. v. întretăia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

interferá vb., ind. prez. 3 sg. interfereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink