INTERCONECTÁRE, interconectări, s. f. Acțiunea de a interconecta și rezultatul ei. – V. interconecta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCONECTÁRE s.f. Acțiunea de a interconecta; interconexiune. [< interconecta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCONECTÁRE s. v. interconexiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

interconectáre s. f. conectare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCONECTÁ, interconectez, vb. I. Tranz. A stabili căi de transferare a energiei electromagnetice între două sau mai multe sisteme care funcționau înainte independent unele de altele. – Din fr. interconnecter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTERCONECTÁ ~éz tranz. (rețele electrice) A uni printr-o interconexiune. /<fr. interconnecter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCONECTÁ vb. I. tr. A lega între ele mai multe rețele electrice. [Cf. fr. interconnecter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCONECTÁ vb. tr. a pune în relație două sau mai multe sisteme de producere ori de consum al electricității, sisteme de calcul etc. (< fr. interconnecter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

interconectá vb., ind. prez. 1 sg. interconectéz, 3 sg. și pl. interconecteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink