INTENȚIONÁL, -Ă, intenționali, -e, adj. (Despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTENȚIONÁL ~ă (~i, ~e) (despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. /<fr. intentionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTENȚIONÁL adj. Privitor la intenție; făcut cu intenție; deliberat. [Cf. it. intenzionale, fr. intentionnel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTENȚIONÁL, -Ă adj. (despre fapte penale) săvârșit cu intenție; deliberat. (< fr. intentionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intenționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. intenționáli; f. sg. intenționálă, pl. intenționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intenționál, -ă adj. (d. intențiune, după fr. intentionnel). Rar. Care depinde de intențiune: eroare intențională.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink