INTENȚIONÁ, intenționez, vb. I. Tranz. A avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionner. Cf. it. intenzionare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTENȚIONÁ ~éz tranz. A avea în intenție; a proiecta în gând. [Sil. -ți-o-] /<fr. intentionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTENȚIONÁ vb. I. tr. A avea în intenție, a avea de gând. [Pron. -ți-o-. / < intenție].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTENȚIONÁ vb. tr. a avea în intenție, a plănui, a dori. (< fr. intentionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTENȚIONÁ vb. a plănui, a proiecta, a-și propune, a voi, a vrea, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intenționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. intenționéz, 3 sg. și pl. intenționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink