INTEMPERÁNT, -Ă, intemperanți, -te, adj. (Livr.) Excesiv, necumpătat. – Din fr. intempérant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEMPERÁNT, -Ă adj. Excesiv, necumpătat. [Cf. fr. intempérant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEMPERÁNT, -Ă adj. excesiv, necumpătat. (< fr. intempérant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intemperánt adj. m., pl. intemperánți; f. sg. intemperántă, pl. intemperánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intemperánt, -ă adj. (lat. intémperans, -ántis). Care nu e temperant, necumpătat: om intemperant, limbă intemperantă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink