INTELÉCT, intelecte s. n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Alex | Semnalează o greșeală | Permalink

INTELÉCT ~e n. Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; judecată; rațiune; cuget; minte. /<lat. intellectus, fr. intellect
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTELÉCT s.n. Facultatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; gândire, înțelegere; inteligență. [< fr. intellect, cf. lat. intellectus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTELÉCT s. n. capacitatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. (< fr. intellect, lat. intellectus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTELÉCT s. 1. v. minte. 2. v. judecată. 3. v. inteligență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inteléct s. n., pl. intelécte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inteléct n., pl. e saŭ și urĭ (lat. intellectus, ințelegere [!]). Ințelegere, inteligență, minte.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink