INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Alex | Semnalează o greșeală | Permalink

INTÉGRU ~ă (~i, ~e) Care este corect și de bună credință; onest; cinstit. [Sil. -te-gru] /<fr. intégre, lat. integer, ~igris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTÉGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTÉGRU, -Ă adj. cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. (< fr. intègre, lat. integer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTÉGRU adj. v. cinstit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Integru ≠ pervers, pervertit, necinstit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intégru adj. m. (sil. -gru), pl. intégri; f. sg. intégră, pl. intégre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intégru, -ă adj. (fr. intègre, d. lat. integer, integra, întreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). În mod integru.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink