INTEGRÍST, -Ă adj. Referitor la integrism. // s.m. și f. Adept al integrismului. [< fr. intégriste].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTEGRÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al integrismului. (< fr. intégriste)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTEGRÍST s., adj. v. fundamentalist.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
integríst, -ă adj. Propriu integrismului, mișcare religioasă care dorește subordonarea statului de către Biserică ◊ „Înainte de valul integrist, poeții lumii arabo-musulmane au celebrat îndelung dragostea fizică.” R.lit. 33/95 p. 15; v. și Hezbollah (din fr. intégriste; PR 1970; DN3 – doar cu referire la catolici)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink