CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – Cf. clocot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLOCOȚÉL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clocoțél, clocoțéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

clocoțél s. m., pl. clocoțéi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink