INTEGRALITÁTE s. f. Stare, situație a ceea ce este întreg, complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. ♦ Însușirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părților sale componente), un sistem; caracter de sistem. – Din fr. intégralité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRALITÁTE f. Caracter integral. /<fr. intégralité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRALITÁTE s.f. Stare a unui lucru complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. [Cf. fr. intégralité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRALITÁTE s. f. stare a unui lucru integral, complet; însușirea de a constitui un întreg, un sistem. ◊ (mat.) proprietate a unei expresii diferențiale de a admite o integrală. (< fr. intégralité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

integralitáte s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. integralității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*integralitáte f. (d. integral). Starea lucruluĭ integral, complet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink