INTEGRÁȚIE, integrații, s. f. (Rar) Integrare. – Din fr. intégration.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRÁȚIE s.f. Integrare. [Gen. -iei. / cf. fr. intégration, lat. integratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRÁȚIE s. f. integrare (1). (< fr. intégration, lat. integratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

integráție s. f. (sil. -gra-ți-e), art. integráția (sil. -ți-a), g.-d. art. integráției; pl. integráții, art. integráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*integrațiúne f. (lat. integratio, -ónis). Mat. Acțiunea de a integra: integrațiunea uneĭ funcțiunĭ. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink