INTANGÍBIL, -Ă, intangibili, -e, adj. Care nu poate fi atins, de neatins; care trebuie să rămână intact. – Din fr. intangible.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTANGÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi atins. 2) Care trebuie menținut intact; sacru. Principii ~e. /<fr. intangible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTANGÍBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu poate fi atins; de neatins. [Cf. fr. intangible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTANGÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi atins; de neatins. (< fr. intangible)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTANGÍBIL adj. v. inviolabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Intangibil ≠ tangibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intangíbil adj. m. tangibil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intangíbil, -ă adj. (d. tangibil; fr. -ible). Care nu poate fi atins.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink