INSUBORDONÁT, -Ă, insubordonați, -te, adj. Care nu este disciplinat; nesupus, nesubordonat, recalcitrant. – Din fr. insubordonné.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSUBORDONÁT ~tă (~ți, ~te) Care refuză să se supună; neascultător; nesupus. /<fr. insubordonné
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSUBORDONÁT, -Ă adj. (Rar) Nesupus, recalcitrant. [Cf. fr. insubordonné].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSUBORDONÁT, -Ă adj. nesupus, recalcitrant. (< fr. insubordonné)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSUBORDONÁT adj. v. indisciplinat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insubordonát adj. m. (sil. mf. -sub-), pl. insubordonáți; f. sg. insubordonátă, pl. insubordonáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*insubordonát, -ă adj. (fr. insubordonné. V. subordonat). Care are spiritu insubordinațiuniiĭ [!], nedisciplinat, nesupus: soldațĭ, elevĭ insubordonațĭ. – Se poate zice și insubordinat, după forma latină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink