insubordonáție s. f. (sil. -ți-e; mf. -sub-), art. insubordonáția (sil. -ți-a), g.-d. art. insubordonáției; pl. insubordonáții, art. insubordonáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*insubordinațiúne [!] f. (in- și subordinațiune). Lipsă de subordinațiune, nesupunere: spirit de insubordinațiune. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink