INSTRÚCTOR, -OÁRE, instructori, -oare, s. m. și f. Persoană competentă care instruiește pe alții. – Din fr. instructeur, rus. instruktor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTRUCTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană cu pregătire specială care instruiește. /<fr. instructeur, rus. instruktor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTRÚCTOR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face o muncă de instruire; (spec.) militar care instruiește o trupă. [< rus. instruktor, cf. fr. instructeur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTRÚCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care face o muncă de instruire. (< fr. instructeur, rus. instruktor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

instrúctor s. m., pl. instrúctori
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*instructór, -oáre adj. și s. (lat. instructor). Care instruește [!]. Instructor militar, acela care te învață exercițiile militare. Judecător instructor, judecător de instrucțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

instructoáre s. f., g.-d. art. instructoárei; pl. instructoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

INSTRUCTOR (PROFESIONIST), persoană calificată pentru a pregăti la sol și în aer elevi în diverse ramuri aviatice, care este obligată periodic (de regulă anual) să susțină examene pentru obținerea licenței de instructor profesionist.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink