INSTRUCTÍV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile; din care poți învăța. – Din fr. instructif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care instruiește; cu caracter de instrucție. [Sil. in-struc-] /<fr. instructif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTRUCTÍV, -Ă adj. Care instruește; plin de învățăminte. [< fr. instructif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTRUCTÍV, -Ă adj. care instruiește; plin de învățăminte. (< fr. instructif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTRUCTÍV adj. v. educativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

instructív adj. m., pl. instructívi; f. sg. instructívă, pl. instructíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*instructív, -ă adj. (fr. instructif, d. lat. instructus, part. d. instrúere, a instrui). Care servește la instrucțiune: conversațiune, lectură instructivă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

instructív-educatív adj. m., pl. instructív-educatívi; f. instructív-educatívă, pl. instructív-educatíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink