INSTIGÁȚIE, instigații, s. f. Instigare. [Var.: instigațiúne s. f.]. – Din fr. instigation, lat. instigatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTIGÁȚIE ~i f. 1) v. A INSTIGA. 2) Îndemn la acțiuni violente; ațâțare; incitare; pornire; provocație. /<fr. instigation, lat. instigatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. instigațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

INSTIGÁȚIE s.f. Îndemn la violență; ațâțare, instigare. [Gen. -iei, var. instigațiune s.f. / cf. fr. instigation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTIGÁȚIE s. f. instigare. (< fr. instigation, lat. instigatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTIGÁȚIE s. v. instigare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. instigațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

instigáție s. f. (sil. -ți-e), art. instigáția (sil. -ți-a), g.-d. art. instigáției; pl. instigáții, art. instigáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. instigațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

*instigațiúne f. (lat. instigátio, -ónis). Îndemn la revoltă. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink