INSTAURATÓR, -OÁRE, instauratori, -oare, s. m. și f. Întemeietor, fondator, ctitor. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instaurateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTAURATÓR, -OÁRE s.m. și f. Întemeietor, fondator. [Pron. -sta-u-. / < fr. instaurateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTAURATÓR, -OÁRE s. m. f. fondator, ctitor. (< fr. instaurateur, lat. instaurator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

instauratór s. m., pl. instauratóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

instauratoáre s. f., pl. instauratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink