INSPIRATÓR, -OÁRE, inspiratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ajută inspirația aerului în plămâni. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care inspiră (2) pe cineva; p. ext. îndrumător, sfătuitor. – Din fr. inspirateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSPIRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care favorizează inspirația; care contribuie la inhalarea aerului în plămâni. Mușchi ~ori. 3) și substantival Care inspiră; apt de a inspira. /<fr. inspirateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSPIRATÓR, -OÁRE adj. (Anat.) Care participă la inspirație (1). // s.m. și f. Cel care inspiră, sugerează (o idee). [Cf. fr. inspirateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSPIRATÓR, -OÁRE I. adj. (anat.) care participă la inspirație (1). II. adj., s. m. f. (cel) care inspiră, sugerează (o idee). (< fr. inspirateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inspiratór adj. m., s. m., pl. inspiratóri; f. sg. și pl. inspiratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inspiratór, -oáre adj. și s. Care servește la inspirațiune: mușchĭ inspiratorĭ. Care dă inspirațiunea intelectuală: Ecaterina de Medicis fu inspiratoarea măceluluĭ din noaptea Sfîntuluĭ Bartolomeŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink