INSÉRȚIE, inserții, s. f. 1. Inserare; (concr.) ceea ce se inserează. 2. Legare, fixare. 3. (Anat.) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi. 4. Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a-i mări rezistenta la rupere sau la sfâșiere. – Din fr. insertion, lat. insertia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSÉRȚIE ~i f. 1) v. A INSERA. 2) Informație inserată într-un text sau ziar. 3) tehn. Strat de material inclus în interiorul altui material sau între fețele de contact a două materiale. 4) anat. Mod de fixare a capătului unui mușchi pe un os. [G.-D. inserției] /<fr. insertion, lat. insertio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSÉRȚIE s.f. 1. Inserare. 2. Legare, fixare pe os a unui mușchi. 3. (Tehn.) Strat de material de o anumită compoziție și structură inclus în interiorul altui material. [Gen. -iei, var. inserțiune s.f. / cf. fr. insertion, lat. insertio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSÉRȚIE s. f. 1. inserare. 2. (anat., bot.) mod de fixare a unui organ pe un altul. 3. (tehn.) strat de material, de o anumită compoziție și structură, inclus în interiorul altui material. (< fr. insertion, lat. insertio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

insérție s. f. (sil. -ți-e), art. insérția (sil. -ți-a), g.-d. art. insérției; pl. insérții, art. insérțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inserțiúne f. (lat. in-sértio, -ónis, d. insérere, a introduce. V. inser, aserțiune). Acțiunea de a insera. Ceĭa ce se inserează: a publica o inserțiune într´un ziar. Anat. Intrarea unuĭ mușchĭ într´altu, uneĭ fibre într´alta: inserțiunea frunzelor pe tulpină. – Și -érție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink