INSEPARÁBIL, -Ă, inseparabili, -e, adj. Care nu se poate separa, despărți de ceva sau de cineva, strâns unit sau legat; de nedespărțit. – Din fr. inséparable, lat. inseparabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSEPARÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi separat (de ceva). 2) (despre persoane) Care se află tot timpul alături (unul de altul); de nedespărțit. /<fr. inséparable, lat. inseparabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSEPARÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate separa; de nedespărțit. [Cf. fr. inséparable, lat. inseparabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSEPARÁBIL, -Ă adj. (de) nedespărțit. (< fr. inséparable, lat. inseparabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSEPARÁBIL adj. 1. indisolubil, nedespărțit, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.) 2. v. nedespărțit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inseparábil adj. m. separabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inseparábil, -ă adj. (lat. in-separabilis). Care nu se poate separa. Gram. Particule inseparabile, acelea care nu se separă, ca des-, con- ș. a. Adv. În mod inseparabil: Dobrogea e inseparabil unită cu România!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink