INOCUITÁTE s. f. (Med.) Însușire a unui agent fizic, chimic, biologic de a nu constitui un pericol pentru organism. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. innocuité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INOCUITÁTE s.f. (Liv.) Însușire a unui lucru de a nu fi vătămător. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. innocuité, it. innocuità].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INOCUITÁTE s. f. însușire a unui lucru de a nu fi vătămător. (< fr. innocuité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inocuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. inocuității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inocuitáte f. (fr. innocuité, d. lat. innócuus, nevătămător. V. inocent, nocuitate). Calitatea de a nu fi vătămător.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink