INO- elem. „fibră”. (< engl. ino-, cf. gr. is, inos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
-ÍNĂ suf. 1. „diminutival”. 2. „produs fabricat”. (< fr. -ine, cf. lat. -ina)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ínă, ine, s.f. (înv.) Fibră.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ino, fiica lui Cadmus și a Harmoniei și soția lui Athamas, regele cetății Thebae (v. și Athamas). După moartea surorii sale Semele, Ino și-a îndemnat soțul să-l primească în casa sa pe micul Dionysus și să-l crească alături de copiii lui. Pentru acest fapt, atît Ino cît și Athamas au fost pedepsiți de Hera, care le-a luat mințile. În nebunia lor, ei și-au ucis proprii copii, pe Learchus și pe Melicertes. Dîndu-și apoi seama de fapta săvîrșită, de durere Ino s-a aruncat în mare împreună cu cadavrul lui Melicertes și a fost transformată într-o divinitate marină, numită Leucothea.
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
(Mater) Matuta, în mitologia romană, denumire purtată de Ino, soția lui Athamas, după ce a murit și a fost transformată într-o divinitate marină. Denumirea grecească a Matutei era Leucothea.
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink