INJONCTÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de injoncțiune. ♦ (Lingv.) Poruncitor. [Cf. fr. injonctif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INJONCTÍV, -Ă adj. cu caracter de injoncțiune. ◊ (lingv.) poruncitor. (< fr. injonctif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

injonctív adj. m., pl. injonctívi; f. sg. injonctívă, pl. injonctíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink