INJONCȚIÚNE, injoncțiuni, s. f. (Rar). Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. injonction.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INJONCȚIÚNE ~i f. Presiune puternică făcută asupra cuiva. /<fr. injonction
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INJONCȚIÚNE s.f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. injonction].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INJONCȚIÚNE s. f. presiune, intervenție puternică asupra cuiva; ordin precis. (< fr. injonction)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INJONCȚIÚNE s. (fig.) presiune. (~ făcută asupra cuiva.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

injoncțiúne s. f. (sil. -jonc-ți-u-), g.-d. art. injoncțiúnii; pl. injoncțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink