ININTELIGÍBIL, -Ă, ininteligibili, -e, adj. Care nu se poate înțelege; neclar, neinteligibil, confuz. – Din fr. inintelligible.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ININTELIGÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi înțeles; de neînțeles; neinteligibil. [Sil. in-in-] /<fr. inintelligible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ININTELIGÍBIL, -Ă adj. De neînțeles; neclar, confuz. [Cf. fr. inintelligible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ININTELIGÍBIL, -Ă adj. de neînțeles; neclar, confuz. (< fr. inintelligible)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ININTELIGÍBIL adj. v. neinteligibil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ininteligibil ≠ inteligibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ininteligíbil adj. m. (sil. mf. in-) inteligibil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ininteligíbil, -ă adj. (lat. in-intelligibilis). Care nu se poate înțelege: o limbă ininteligibilă. Adv. A vorbi ininteligibil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink