INIMÚCĂ, inimuci, s. f. (Rar) Inimioară. – Inimă + suf. -ucă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMÚCĂ s. v. inimioară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inimúcă s. f., g.-d. art. inimúcii; pl. inimúci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink