INIMÚȚĂ, inimuțe, s. f. (Rar) Inimioară. – Inimă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMÚȚĂ s. v. inimioară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inimúță s. f., g.-d. art. inimúței; pl. inimúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inimúță f., pl. e. Trans. Inimioară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink