INIMICÍȚIE, inimiciții, s. f. (Livr.) Dușmănie, vrăjmășie, ură. – Din lat. inimicitia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMICÍȚIE s.f. (Liv.) Dușmănie, ură. [Gen. -iei. / < lat. inimicitia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMICÍȚIE s. f. dușmănie, ură, vrăjmășie; inamiciție. (< lat. inimicitia, it. inimicizia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMICÍȚIE s. v. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inimiciție ≠ prietenie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inimicíție s. f. (sil. -ți-e; mf. in-), art. inimicíția (sil. -ți-a), g.-d. art. inimicíției; pl. inimicíții, art. inimicíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inimicíție f. (lat. in-imicitia, d. in-, ne, și amicitia, amiciție). Dușmănie, lipsă de prietenie. – Ob. inamiciție (după amiciție).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink