INHUMÁȚIE, inhumații, s. f. (Rar) Înhumare. – Din fr. inhumation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INHUMÁȚIE s.f. (Liv.) Înhumare. [Gen. -iei. / cf. fr. inhumation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INHUMÁȚIE s. f. înhumare. (< fr. inhumation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INHUMÁȚIE s. v. îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inhumáție s. f. (sil. -ți-e), art. inhumáția (sil. -ți-a), g.-d. art. inhumáției; pl. inhumáții, art. inhumáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inhumațiúne f. (d. inhumez). Îngropare, înmormîntare. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink