INHIBÁRE, inhibări, s. f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiție. – V. inhiba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INHIBÁRE s.f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiție. [< inhiba].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INHIBÁRE s. v. inhibiție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INHIBÁ, inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INHIBÁ pers. 3 inhíbă tranz. (procese fiziologice, reacții chimice) A împiedica să se manifeste; a frâna. /<fr. inhiber, lat. inhibere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INHIBÁ mă inhíb intranz. A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INHIBÁ vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. refl. A se abține, a se reține. [< fr. inhiber, lat. inhibere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INHIBÁ vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică. II. refl. a se abține, a se reține. (< fr. inhiber, lat. inhibere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inhibá vb., ind. prez. 1 sg. inhíb, 3 sg. și pl. inhíbă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inhibá vb., ind. prez. pers. 1 inhibez
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink