INHALÁȚIE, inhalații, s. f. Acțiunea de a inhala; absorbție pe căile respiratorii a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative. – Din fr. inhalation, lat. inhalatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INHALÁȚIE ~i f. Proces constând în inhalarea unor gaze, aburi, aerosoli (în scop terapeutic). [G.-D. inhalației] /<fr. inhalation, lat. inhalatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INHALÁȚIE s.f. Inspirare, introducere în piept a unor gaze, a unor vapori etc. în scop terapeutic. [Gen. -iei. / cf. fr. inhalation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INHALÁȚIE s. f. inhalare a unor gaze, vapori etc. în scop terapeutic. (< fr. inhalation, lat. inhalatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INHALÁȚIE s. v. inhalare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inhaláție s. f. (sil. -ți-e), art. inhaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. inhaláției; pl. inhaláții, art. inhaláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inhalațiúne f. (lat. inhalátio, -ónis). Acțiunea de a inhala, de a absorbi aspirînd. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink