INHALÁ, inhalez, vb. I. Tranz. A absorbi pe căile respiratorii vapori, gaze sau lichide, a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. – Din fr. inhaler, lat. inhalare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INHALÁ ~éz tranz. 1) (gaze, vapori sau lichide) A absorbi pe căile respiratorii (în scopuri terapeutice). 2) (aer) A trage în plămâni în procesul respirației; a inspira; a aspira. /<fr. inhaler, lat. inhalare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INHALÁ vb. I. tr. A trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. [< fr. inhaler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INHALÁ vb. tr. a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. (< fr. inhaler, lat. inhalare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INHALÁ vb. a aspira, a trage. (~ pe nări o substanță medicamentoasă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inhalá vb., ind. prez. 1 sg. inhaléz, 3 sg. și pl. inhaleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inhaléz v. tr. (lat. in-hálo, -áre, a sufla în. V. exal). Trag în plămînĭ, absorb, aspir. Bot. Se zice de plante cînd absorb fluidele din prejuru [!] lor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink